marți, 23 octombrie 2012

Motanul şi Supravieţuitorul! De la ei!


            România a pierdut după 89, clar, multe: fabrici (rulmenţii româneşti care erau folosiţi inclusiv de americani în armata SUA – asta ca un exemplu pe care nu îl ştie toată lumea; oţelul românesc care azi se află în mâna unor indieni atât la propriu cât şi la figurat; industria alimentară în ansamblul său cât şi pe categorii: lactate, carmangerie, panificaţie, pescuitul românesc; sistemul de conservare al fructelor şi legumelor – existent aproape in fiecare oraş românesc), capacitatea de producţie din agricultură ( fructe , legume, cereale in stare naturală fără a avea modificări genetice – aşa cum găsim azi vestitele OMG, generatoare de diverse forme cancer); capacitatea de a pregăti personal calificat în orice domeniu (s-a pierdut capacitatea prin care elevul avea posibilitatea de a practica în ateliere meseria studiata – atât ca spaţiu cât şi ca pregătire materială), pierderea capacităţii de a menţine spitalele şi pierderea capacităţii de a sprijini sănătatea în mod real prin vaccinuri şi seruri terapeutice prin Institutul de Cercetări Cantacuzino; poansonul pentru aur care permitea etalonarea aurului românesc conform cu normativele internaţionale ... şi ca un bonus peste toate astea: pierderea dreptului de a exploata resursele naturale (gaz, petrol, carbuni, aur, argint, etc …. ) ale României de catre români. Lista este mare .... prea mare pentru o ţară condusă şi organizată de o Constituţie, un Preşedinte Jucător! (să zicem …) cu servicii de siguranţa la îndemână, şi toate cele ( prefecturi cu primării cu tot)...

                        De ce "am pierdut aurul"?
            Citiţi pentru edificare http://www.descopera.ro/povestea-aurului/8909070-aurul-in-industrie
            Pentru cei ce nu au timp, sa citeasca - citez din link-ul de mai sus "Aurul are - printre alte proprietăţi - o mare capacitate de a reflecta radiaţiile electromagnetice cu diverse lungimi de undă: radiaţii din spectrul vizibil, infraroşii, unde radio. Această însuşire face din el un material ideal pentru realizarea unor straturi protectoare care să ferească obiectele şi oamenii, deopotrivă, de efectele nefaste ale acestor radiaţii" ...  
            Dacă totuşi credeţi că România nu mai are de pierdut nimic… Adaug!
            Mai nou de vreo 3, poate 4 ani, îmi face impresia că se pregăteşte – pe o perioadă de câţiva ani (ca să nu simţim imediat, ci să o percepem ca pe o modificare naturală) reducerea accesului la apă, (asta pentru faza iniţială) după care, probabil, vom cumpăra apa de băut aşa cum cumpărăm benzina la staţie. Sper ca la acest exemplu prost, să fiu eu idiot, şi să inţeleg greşit acest aspect (însă de când s-a impus impozitarea apei de ploaie in România, în conformitate cu legislaţia europeană, nu îmi pot goli mintea de reaua credinţă a idioţilor de ne organizează politic şi administrativ).
            Pădurile ne sunt cumpărate de europeni – în suprafeţe mari: am ştiinta că undeva în Vrancea au fost cumpărate deja in 2010 - 2011, peste 140 ha (de către cineva din nordul europei), în zona aflată între Vintileasca, Neculele, Secuiu (vă puteţi uita pe google earth la zonă – cautand mai intai Vintileasca)…
            Cam asta ar fi la ora asta.
            Şi poanta, şi coarda, şi vaporeanul fara vapoare, şi marmoleanu, şi udrelina, şi coordonatorii montaţi la securitatea României, cred că lumea se opreşte la ei, iar ei sunt buricul pamantului (că despre Unsul Domnului nu poate intra vorba aici).
            Au existat români care s-au opus. Antonie Iorgovan ne-a lungit rezistenţa prin nesupunerea Constituţiei la principiile cumparatorilor actuali (cei ce încearcă să ne facă praf, încearcă să ne facă praf prin legi … mai exact, să ne lichideze cu armele noastre).
            Urmăriţii pe cei ce susţin că ne trebuie o nouă Constituţie, pentru a vă edifica asupra trădătorilor de bază. Aşa îi veţi putea recunoaşte mai uşor.

            Dacă v-aţi întristat, nu vă faceţi griji. Grijile nu schimba nimic.
            Faceţi-vă planuri! Organizaţi-vă în familie, pe blocuri , pe triburi, pe ginte (istoria ne poate fi un bun exemplu de urmat – la constituirea statului, respectiv formarea statului) cum vă vine mai uşor. Ungurii ce vor Ardealul cred ei, că vor intra in altă oală (trebuie să înţelegeţi că Ungaria, este tratată la fel) ... Lor li se promite una, şi ca şi pe noi, ii va aştepta alta ... mai bine ar trece cu noi greul, şi dupa aia, au timp sa se gandeasca la ce vor ca ideal.

            Nu vă opriţi din a vă face unelte care sa va dea posibilitatea de a vă asigura autonomia: alimentară, energetică (Supravieţuitorul a dat referinţe bune pe www.ioanistrate.ro !!, demne de luat in considerare) şi de adăpost.
            Nu daţi atenţie la canalele tv care vă ţin blocaţi 24 de ore din 24 cu subiectele zilei, tratate in mod inutil sau mai corect spus : IMBECIL, (pentru că în listele electorale, se plantează idioţi şi ies idioţi – pe principiul : în pământ pui cartofi, nu o să iţi iasa lei sau tigri – căci aştia oricum nu cresc în pământ cacartofii – scuzaţi cacofonia) …

Un sfat care nu trebuie sa il ignore nimeni!

... Nu va evaluati posibilitatile in bani. Evaluati-va posibilitatile in materiale (chiar şi vechi, refolosite, de la fier vechi) şi materii. Resursele adevarate nu sunt banii. Banii sunt doar calea de schimb ce ni se impune.

luni, 8 octombrie 2012

Moment de trecere


           Se cuvine să lăsăm morţii cu morţii, iar vii să treacă alături de vii.
            De asta, sunt dispus să spun următoarele:
            - în România, hoţia şi hoţii vor dispare când ceea ce cred hoţii că e de furat, va fi terminat.
            De asta, calea naturală de reglare a relaţiilor umane din România va fi soluţia. Cei ce azi taie fierul, lichidează fabrici, migrează din partid în partid în căutarea protecţiei sau acoperirii după ce au transformat în pământ fabrici sau alte lucruri diverse făcute prin efortul comunităţii nu se pot opri singuri. Se vor opri, în momentul în care nu vor mai avea ce să "digere". Asta înţeleg eu prin cale naturală!
            Nu mai are nici un rost să înjur pe nimeni.
            Liberul arbitru există, si îşi face echilibrarea simplu. Este destul să mă uit atent, şi pot vedea clar cum cei ce se cred sau se credeau Dumnezeu, îşi primesc răsplata.  "Mari afaceri", se dezumflă mai uşor şi mai rapid ca balonul nelegat. "Mari afacerişti" sunt trecuţi din rândul avuţilor, în rândul faliţilor şi al stăzii. "Marile familii" se destramă, după ce interesul comun - banul - este diminuat sau atenuat până la inexistenţă.
            Aştept de la buna natură, să îmi dea mai multă minte să înţeleg mai mult din ceea ce înseamnă neutralitatea conştiinţei. Credeam în importanţa monedei până de curând. Azi sunt conştient de marea greşeală, pe care o făceam. De ce? Pentru că îmi raportam existenţa la un număr predefinit de bunuri pe care le visam! Îmi concentram atenţia pe numărul de monezi şi nu pe ce însemna viaţa. Nu că mi-aş fi dorit lucruri extraordinare ...
            Mai priveam emisiunea lui Oreste din când în când. De la o vreme, fiind plecat din ţară, nu mai puteam să o văd. Am avut câteva zile, sau poate – să zicem o perioadă – un gust un pic amar … Uite că nici evoluţia nu mai este gratis!
            Însă, se pare că, a fost următorul pas în evoluţia mea. Să descopăr că nu mai îmi sunt necesare discuţiile pe care le face Oreste acolo (să urmăreşti vechiul din unghiuri din ce în ce mai profunde, nu îţi deschide nici o uşă nouă - iar cât timp eşti în albie cu porcii, să nu crezi că nu puţi şi tu un pic). Şi în plus să înţeleg că România şi-a luat deja drumul său … sau mai simplu s-a ales neghina de grâu. Pleava, care refuză să deschidă ochii, va face alegerea sa mai târziu (poate).
            Noi, sau unii dintre noi trebuie să ne organizăm viitorul. Cel real, nu cel amanetat de guvern.
            Dacă mă uit în urmă, la profesorii care şi-au mâncat sănătatea doar ca eu să ajung să scriu şi să citesc, sunt dator să continui să hrănesc pământul gras în care ei au pus primele seminţe ale unei noi generaţii.
            Trebuie să începem să deschidem ochii cu toţii asupra vieţii noastre.
            Ce este important?
            Este important să ştim să ne facem viitorul!
            Avem nevoie de independenţă energetică – la nivel individual!
            Avem nevoie de linişte pentru a asimila cunoştinţele – la nivel individual!
            Avem nevoie să preţuim ceea ce avem noi şi copii noştri, şi nu ne poate lua nimeni: capacitatea de a învăţa şi de folosi uneltele.
            Azi sunt mai conştient ca niciodată că industrializarea nu are perfecţiune, pentru că îşi bazează evoluţia la grămadă şi foloseşte resurse la nesfârşit. Toată lumea ştie să deschidă calculatorul, dar unul dintr-o grămadă ştie cum funcţionează calculatorul, ce materiale sunt necesare, pe ce principii matematice se bazează construcţia fizică a procesorului şi pe ce principii de algebră booleană se bazează structura logică sau programele.
            Acesta e doar un exemplu să mă fac înţeles.
            Nu propun să învăţăm limpaje sau structuri informatice!
            Propun doar atât: să începem să ne armonizăm noi cu oamenii care au mai rămas oameni. Şi aceştia sunt! Există!
            Mai adaug că este necesar să învăţăm să folosim aceleaşi resurse, fără să facem distrugerile pe care le-am făcut noi si strămoşii noştri până acum, pentru aur, lemn, bani sau mai ştiu eu ce altă scuză ….
            Asta înseamnă că cel ce va înţelege că atunci când mănâncă un fruct nu face decât să îşi deschidă calea spre o nouă resursă: seminţele fructului. Seminţele de obicei le dăm la gunoi! Că sunt struguri, caise, prune, corcoduşe … toate ajung în locul unde sunt şi devin inutile garantat. Iar după asta mergem şi plătim pentru alte fructe, pentru care nu suntem capabili să spunem nici măcar „mulţumesc că am mâncat bine”.
            Iar pentru cei ce îşi fac griji că alimentele sunt modificate genetic … o sa adaug imediat momentul al doilea!



         
            Moment de trecere .... Momentul al doilea!


            Ideea este după cum urmează:
            Am observat pe când mergeam la muncile câmpului, la vie, că ţăranii pentru a obţine vie nobilă nu foloseau seminţele de la strugurii muscat de hamburg, sau muscat ottonel (în general tulpini care la origine nu sunt soiuri curate, sunt hibrizi obţinuţi prin încrucişări libere … un fel de corcire a soiurilor fixate pe cale naturală în sute sau mii de ani) ci foloseau butaşi – tulpina care prezintă deja caracteristicile dorite.
            În momentul în care seminţele scoase din boabele frumos parfumate, sunt tratate în vederea însămânţării (uscate, lăsate la frig însă fără a le congela, spălate cu insecticid şi fungicid la peste 40 de grade Celsius, uscate din nou), rezultatul este unul stupefiant pentru majoritatea oamenilor!
            Din seminţele scoase şi selecţionate atent, ies plante de viţă de vie tipică locului, plantă care a crescut dintotdeauna şi a dat un strugure mic, aproape sălbatică!
            De ce?
            Pentru că iniţial au fost aduşi în zona respectivă altoi în vederea altoirii/ fixării pe tulpina sălbatică care era extraordinar de rezistentă la boli şi la temperaturi.

            De asta adaug aici, pentru cei ce au descoperit că hrana modificată genetic este o problemă (dă forme de cancer de nebănuit) că trebuie doar să caute seminţele sălbatice, şi să le folosească, chiar dacă recoltele vor fi mici sau oarecum neîndestulătoare.
            Roşiile care sunt toate la o mărime şi o formă caracteristică, sunt de evitat.
            Dacă apucaţi să mai vedeţi la vreun ţăran în piaţă roşii cu forme diferite de la una la alta, şi cu mărimi diverse – puteţi lua roşiile alea şi să faceţi tot posibilul să păstraţi seminţele. Chiar dacă nu le puneţi în pământ pe toate, pentru că staţi la bloc, şi puneţi în 10 ghivece în locul florilor, păstraţi toate seminţele, şi le puneţi în spatele blocului unde mai stau pensionarii la umbră … sau le daţi prietenilor care stau la casă – dar explicându-le un pic mai întâi despre ce este vorba !
            Asta e cu roşia.
            Situaţia este similară la ardeiul iute, la usturoiul românesc – mic, pricăjit, care’mpute gura de nu te mai pupă prietenele 3 zile, la ceapă care te încălzeşte de la urechi până la şosete şi îţi dau lacrimile de la împuţiciunea strânsă în câteva săptămâni de stat în pământ ... şi cam la fel la majoritatea legumelor. La fructe la fel stă treaba!
            Pentru cei ce-şi fac griji pentru cele ce sunt la tarabă, aduse cu tirul, este bine să înceapă să fie ei – cei dintăi ce încep să organizeze piaţa românească, după exemplul pe care l-am dat mai sus. Roşia cu gust de cartof adusă verde şi coaptă cu formaldehide va dispare oricum. De ce? Pentru că dispar cumpărătorii ...
            Pentru cei ce au vândut o perioadă de – în medie peste 10 ani - după care au decedat, în general, după ce o boală rapidă i-a topit în cateva luni – nu pot spune decât : îmi pare rău că am înţeles târziu aspectele astea. Sunt sigur că în oraşul fiecăruia, exista un nene la piaţă care vindea roşii turceşti, şi mai bea din când în când un cognac sau o bere cu etichetă … Iar la câţiva ani distanţă, familia îl plânge indiferent că a fost om bun sau rău. Şi de vină nu i-a fost nici ficatul, nici firea ... Doar combinaţia de cognac (un alcool tehnic colorat) cu pesticide.
            Eu unul am incercat şi cultivat ciuperci de prin 1997 până prin 2010. Am reuşit să înţeleg aspectele astea în timp. Şi am reuşit să evit o mare parte din tratamentele recomandate de cărţile de specialitate – formaldehida sub formă de formalină, care în fapt dă astmă, şi ulterior complicaţii de nivel mai mare.
            Aşa că!
            Domnilor, Doamnelor şi Domnişoarelor care mai sunteţi, este bine să ne întoarcem cu faţa unde răsare soarele. Putem trăi mai mult de o sută de ani!
            Şi la preţuri bune! Dar pentru asta, mai întăi, este necesar să ne umblăm la cutia cu concepţii.
            Mai daţi pe aici, din când în când … E gratis, dar cu toate astea veţi avea mari câştiguri din asta. Sănătatea!